Noua Zeelandă (III). Vârful Lendenfeld (3194 m), Westland National Park

Data: 5-7 ianuarie 2013 
Participanti: Dana, Baza
Locatie: Noua Zeelanda, Alpii Sudici, Westland National Park, zona Pioneer Hut
Traseu: vf. Lendenfeld (3194 m) prin Marcel Col

Dupa ce am coborat de la Plateau Hut, au urmat ~10 zile de vreme rea la munte si ploaie pe coasta de vest a insulei. Iar acolo ploaie inseamna ploaie! De exemplu, doar pentru ziua de 2 ianuarie erau estimati 300-400 mm de precipitatii pe munte, local chiar si 500 mm. Ganditi-va ca in Romania, precipitatiile medii anuale pentru nordul Dobrogei sunt sub 500 mm...

In timpul asta, noi ne-am orientat spre zone mai insorite si activitati turistice, cea mai draguta amintire fiind legata de vizitarea rezervatiei de pinguini din Dunedin. Acolo pinguinii sunt liberi, iar oamenii merg prin tuneluri sapate si stau in niste adaposturi camuflate pentru a putea sa vada pinguinii fara sa ii streseze.

Dar totusi nu puteam sa lasam sa se termine vacanta fara sa incercam sa strecuram inca o iesire pe munte... Mergem unde pare sa se indrepte macar putin vremea - asta inseamna Westland National Park, in zona ghetarilor Fox si Franz Josef, principalul obiectiv alpin din zona fiind Mount Tasman.


Ziua 1 (5 ianuarie): zburam la cabana Pioneer Hut
 
In seara de 4 ianuarie se mai sparg un pic norii, vedem varfurile inzapezite cu putin soare si uit imediat ca eu abia reusesc ma tin pe picioare. De 3-4 zile nu ma simteam bine deloc si nu puteam sa mananc aproape nimic (deja aveam o puternica banuiala care e cauza)... Dar e asa frumos acolo sus!! Vreau sa incerc sa mergem! :)

Hotarat! Pe 5 ianuarie facem bagajele si mergem la elicopter. Dintr-o mica neintelegere suntem trimisi la heliport mai devreme, asa ca ne intersectam cu un ghid cu niste clienti care zburau la alta cabana... In cele 5 minute cat au avut ei de asteptat, intram in vorba si cumparam de la ei doua ancore de zapada la un pret excelent. Uite cum se potrivesc lucrurile uneori!!! In ultimele zile incercasem in zadar sa cumparam / inchiriem asa ceva din zona...


Zburam spre cabana Pioneer Hut pe sub plafonul de nori, pe deasupra ghetarului Fox. Pilotul ne arata pe unde este drumul de coborare, daca vrem sa ne intoarcem pe jos.


Eu am primit locul din fata de data aceasta :)


Cabana Pioneer Hut - punctul rosu suspendat pe acel triunghi de stanca.


Privelistea de la cabana - vf. Tasman (cel mai inalt), iar in stanga lui vf. Lendenfeld.


In bucatarie... ma tin de oala asa, pentru poza. Mirosul de mancare e ultimul lucru pe care mi-l doream in momentul ala :))


Mersul la toaleta e destul de extrem - e cam abrupt daca aluneci in directia gresita!


Ne culcam visand la Mount Tasman, dar in sinea noastra stim ca nu este fezabil: este un traseu tehnic si destul de lung pentru care ar trebui sa avem vreme perfecta si noi sa fim in forma maxima... si niciuna din aceste conditii nu este indeplinita. Totusi, o sa mergem spre Tasman. Intoarcerea este pe acelasi drum, asa ca putem face cale intoarsa oricand.


Ziua 2 (6 ianuarie): vf. Lendenfeld (3194 m)

Ne trezim pentru o plecare la ora 2am, dar afara e innorat si bate foarte tare vantul... asa ca ne mai prelungim un pic somnul. Pana la urma am plecat la 4am, iar in caietul refugiului am trecut din start obiectul turei ca fiind vf. Lendenfeld (varful care se traverseaza pe ruta normala spre Tasman).

Baza s-a ocupat de tot - pus masa, strans masa, pregatit echipamentul. In timpul asta eu am reusit, cu greu, sa mananc un colt de paine cu gem. Apoi pasim in intuneric si in necunoscut - nu a mai fost nimeni in zona de zile bune, si nu exista niciun fel de urme care sa indice pe unde e drumul normal. Iar din elicopter, crevasele din zona aratau cu adevarat impresionant! Si date fiind ninsorile recente, mai erau inca multe crevase "camuflate". Dar asta face lucrurile mai interesante - unde ar fi toata distractia daca am merge doar pe urmele altora si nu ne-ar ramane nimic de descoperit?
  

Se face lumina numai bine sa ne orientam printre crevasele din zona abrupta...


:)


Nori si vant de aproape te darama din picioare. Parca nu era vorba asa...


Chiar inainte sa ajungem in creasta, in saua Marcel Col, iese soarele si se potoleste vantul.


Pe partea cealalta a crestei e peisaj cunoscut - vedem toata zona Grand Plateau, unde fusesem cu cateva zile inainte.


Daca eram aici putin mai devreme, trebuia sa ne intoarcem ca ne-ar fi daramat vantul din picioare. Dar asa, putem sa incercam sa urcam pe varf...


Mananc un baton de cereale (mare realizare!!!) si pornim in sus pe pantele de zapada.


:)


Din Marcel Col, avem de urcat ~200m de diferenta de nivel pe zone de zapada fie abrupte, fie expuse. Ancorele de zapada au fost perfecte pentru portiunea asta!


De pe varf vedem cel mai bine care ar fi fost traseul in continuare spre Mt. Tasman - varful inzapezit in poza de mai jos. Ar mai fi ceva de mers pana acolo...


Spre vest - pe undeva acolo jos e cabana, iar in departare se vede oceanul.


:)


:)


Incepe coborarea...


Baza :)


Avem mereu o ancora de zapada intre noi, iar regruparea este la pioleti. Deci, cu doua ancore de zapada la noi, putem merge mai intins si regrupam la intervale de 100 m - 150 m. Nu e prea evident in poze, dar panta era mare in unele locuri.


Inca un pic...


...si ajungem inapoi in Marcel Col.


De aici e o plimbare oarecum lejera inapoi la refugiu.


Eh, mai sunt si portiuni d-astea de descatarat pe ici, pe colo. :))


E inca devreme, dar zapada s-a inmuiat de tot si mersul (chiar si la vale) a devenit anevoios...


Aproape de cabana, cu vf. Lendenfeld in spate.


Refugiul la apus...


La cabana sosisera in timpul zilei un ghid cu un client pentru un curs de tehnici alpine, asa ca seara mai socializam un pic cu ei.


Ziua 3 (7 ianuarie): coborare pe ghetarul Fox

Dimineata, Gary (ghidul) face cafea pentru toata lumea - yumm! Apoi ei pleaca la o plimbare in sus iar noi trebuie sa ne grabim la vale cat inca e zapada inghetata si inainte sa se strice vremea.

In Noua Zeelanda se poate intampla sa fi nevoit sa faci bivuac pentru ca te prinde ceata pe ghetar si nu te mai poti orienta (white-out). De aceea toti acolo iti vor zice ca e esential sa ai harta si busola la tine... eh, noi aveam poze cu harta si GPS, deci consider ca era chiar mai bine asa.


De la Pioneer Hut nu prea are rost sa pleci cu elicopterul pentru ca cel putin prima parte a coborarii este foarte frumoasa si placuta. Este uzual sa cobori pe jos jumatate de drum, pana la refugiul Chancellor Hut, si sa chemi elicopterul acolo. Noi insa ne propusesem sa coboram pe picioarele noastre pana jos, sa ne plimbam mai mult pe ghetari... 


Norii incep sa se joace sus pe creste...


Gasim drumul fara probleme urmand indicatiile primite de la Gary si de la pilotul din elicopter.


:)


O zona fotogenica a ghetarului Fox.


:)


In curand vom intra si noi in ceata...


Apoi ajungem la refugiul Chancellor, chiar cand incepea ploaia.


Tot drumul am sperat sa gasim fulgi de cartofi la refugiul din drum - singurul lucru care mi se parea comestibil in acel moment. Si am noroc! :)) Baza ii gateste pe toti si mananc si eu ceva pe ziua de azi...


Apoi coboram printr-o zona de vegetatie abundenta, prin ploaie si ceata, inainte sa revenim din nou pe ghetar...


Si zona de ghetar de sub Chancellor Hut a fost foarte faina, doar ca se udasera mult prea tare aparatele foto ca sa mai facem poze in zona aia.

Partea terminala a ghetarului - o arcada de gheata spectaculoasa si foarte mare... din care cad frecvent bucati de gheata in rau.


Suntem aproape la drum! Toata coborarea pe ghetarul Fox a fost superba... daca nu ar fi plouat sa ne ude pana la piele ar fi fost chiar perfect :)


Uf! Tot ce imi doream eu dupa coborarea aia erau un pat moale, un dus cald si o portie de mamaliga cu branza si smantana. De primele doua am avut parte chiar in seara aceea... dar pentru a treia a trebuit sa astept sa ajung inapoi in tara :)

2 comentarii:

Nedelea Mariana spunea...

Felicitari si casa de piatra!
Nu am scris pana acum dar va urmaresc cu drag de multa vreme.
Va doresc tot binele din lume si toata fericirea de pe pamant!Sa va iubiti si sa va respectati pana la adanci batraneti!
Mariana Nedelea

Dana spunea...

Multumim mult pentru urari! :)

ATENȚIE !!!

Unele activități prezentate aici implică risc serios de accidentare gravă sau chiar fatală.

Este important de reținut că:
  • Abordarea anumitor trasee prezentate aici poate fi foarte diferită de cea obișnuită, un motiv foarte serios de a trata cu rezervă informațiile prezentate.
  • Condițiile în care un traseu se găsește (împreună cu riscurile asociate!) pot fi foarte diferite față de cum au fost ele găsite la un moment dat.

În consecință:
  • NU ne putem asuma nicio răspundere în caz că informațiile prezentate aici sunt greșite, inexacte sau depășite.
  • NU ne asumăm nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a oricăror materiale prezentate aici.
  • Folosirea oricăror informații sau idei prezentate aici se face integral pe propria răspundere.