Bălăurind pe lângă Valea Colților

Data: 23-24 octombrie 2010
Traseu: poiana Costilei - valcelul Poienitei - Strunga Magarului - V. Coltilor - V. Scorusi - Vf. Omu - Malaiesti - Gura Diham

Octombrie cica e luna aia cu vreme frumoasa de toamna. Legende :). Primul weekend de octombrie - frig si ploaie, al doilea - nici n-am avut unde sa iesim din casa, al treilea - zapada si viscol. Dar iata ca vine si al 4-lea, cu vreme "stabila" - adica soare, dar frig de crapa pietrele!

Obiectivul: sa vedem cum arata zona paralela cu Valea Coltilor (intuim noi ca ar trebui sa fie o "creasta" pe acolo).

Sambata dimineata - deja obisnuita socializare cu un catel (de fiecare data altul) in parcare la Gura Diham...


In poze parca ar fi o zi placuta de toamna.


Dar in realitate era mult mai frig :)


Din Poiana Costilei urcam pe Valcelul Poienitei, dar in loc sa coboram apoi pe Hornul Pamantos in Malin o luam in sus, paralel cu firul Vaii Coltilor. Zona este destul de inclinata, dar este suficienta vegetatie incat inaintarea sa nu fie o problema.


Brr... :)


Cam asa se prezentau lucrurile pe aici. De remarcat ca stanca este acoperita pe alocuri de o pojghita consistenta de gheata - o gheata mata, care nu lucea, si daca nu erai atent erau locuri unde puteai sa nici nu o observi si sa calci pe ea din greseala. In plus de asta, nu era absolut deloc apa/stanca uda sau zapada. Asta e ziua, si probabil ca astea erau conditiile in care a avut loc accidentul din circurile Vaii Albe.


Pe aici am urcat... cam boschet. Ne-am satisfacut curiozitatea, dar nu cred ca am mai merge si a doua oara. :)


Vedere inspre Poiana Costilei.


Pregatindu-ne sa coboram in Strunga Magarului: Baza amenajeaza un rapel.


Rapeland. Jos ne-am dat seama ca se putea cobori si 'pe picioare' ocolind prin niste jnepeni.


Ajunsi in Strunga Magarului destul de tarziu (deh, nici azi n-am reusit sa fim matinali!), si cu vreo maxim 3 ore de lumina ramase incepe lunga dezbatere incotro sa o luam. Pana la urma decidem sa ne "retragem" spre Omu, sa ne intalnim cu Silvia si Catalin.


Urcand pe Valea Coltilor...


Urcand...


Aproape nocturn.


Strunga Galbinele prin care se trece din V. Galbinele in V. Scorusi...


In sfarsit sus, la iesirea din V. Scorusi. Ne punem coltarii pentru traversarea pe branitza... inspirat ar fi fost sa ii punem de mai devreme, dar cand am inceput sa simtim cu adevarat nevoia nu prea mai aveam unde sa stam bine pentru manevre.


Ajungem la Omu numai bine cat sa luam o ciorbitza si un ceai inainte sa se inchida 'bucataria', stam un pic la povesti cu lumea si ne culcam destul de repede in camera mare avand grija sa ne alegem locuri cat mai aproape de usa ca sa avem suficient aer. Stiam de cu o saptamana inainte ca te poti trezi lejer cu o enervanta durere de cap din cauza lipsei de oxigen din camera aia.

De dimineata, baietii (Baza si Catalin) sunt foarte matinali!!!


:)


Catalin a venit pregatit special pentru poze...


Dar se pare ca si el reprezinta un subiect numai bun de fotografiat :)


:)


A doua zi hotaram sa coboram toti patru pe 'hornuri' in Malaiesti... pentru mine fiind prima data cand merg de la Omu spre Malaiesti.


Pornim noi de la Omu pe marcajul banda albastra si dupa scurt timp ajungem la un indicator (spre dreapta) pe care scria foarte explicit "BA - Malaiesti prin Hornul Mare". Intr-adevar de la acel stalp se bifurca o poteca marcata cu banda albastra, dar nu prea arata a horn.

Oooky, cam dubios! Cei care stiau drumul (Baza si Silvia) lamuresc lucrurile: acela este drumul de vara. Am ignorat indicatorul si am continuat inainte pe platou. Dupa cateva minute am gasit si hornul, marcat tot cu banda albastra si care chiar arata a horn!

Deci:

  • primul indicator cu "Hornul Mare" este in dreptul drumului de vara si induce lumea in eroare garantat!
  • drumul de vara are exact acelasi marcaj ca si Hornul Mare: banda albastra.
  • drumul de vara este ...de vara (si atat!)
  • a confunda drumul de vara cu Hornul Mare in conditii de iarna poate avea urmari tragice.
Ne intrebam si noi retoric: Daca nu cunosti prea bine locurile, oare cum o fi sa dai de indicatorul ala in toiul iernii, pe ceata?

Coborand pe horn...



Un comentariu:

Mircea Ordean spunea...

V-aş sugera, pentru altădată, un horn care suie din strunga Măgarului spre sud, pe pieptul Colţului Gălbenele. E o zonă interesantă la capătul hornului (parcurs altminteri interbelic). Poate vă trezeşte interes acolo traseul Coman IIB, poate vreţi să traversaţi în Secundar Gălbenele (un rapel parcă).

ATENȚIE !!!

Unele activități prezentate aici implică risc serios de accidentare gravă sau chiar fatală.

Este important de reținut că:
  • Abordarea anumitor trasee prezentate aici poate fi foarte diferită de cea obișnuită, un motiv foarte serios de a trata cu rezervă informațiile prezentate.
  • Condițiile în care un traseu se găsește (împreună cu riscurile asociate!) pot fi foarte diferite față de cum au fost ele găsite la un moment dat.

În consecință:
  • NU ne putem asuma nicio răspundere în caz că informațiile prezentate aici sunt greșite, inexacte sau depășite.
  • NU ne asumăm nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a oricăror materiale prezentate aici.
  • Folosirea oricăror informații sau idei prezentate aici se face integral pe propria răspundere.