Turnul Goliat (4B), Ciucaș

Data: 28 august 2010
Participanti: Dana, Baza si Serban
Traseu: Turnul Goliat (4B, 4-5 lc, VI+), zona Saua Tigailor, Ciucas

Weekendul acesta suntem invitati la ziua lui Serban si a Domnitei la Maneciu, ocazie ideala de a ajunge in Ciucas pe Turnul Goliat. Cand aude de planurile noastre, Serban zice imediat ca vrea sa ne insoteasca. Nu s-a mai catarat de ceva timp si ar fi primul traseu de 'alpinism' pentru el, dar nu ne facem probleme, ca stim cum se da. In plus, ni se pare mult mai distractiv in echipa de 3 si nu putem refuza asta tocmai sarbatoritului, nu? :)

Turnul Goliat (incercuit in poza de mai jos) este destul de aproape de Saua Tigailor, deci este destul de mers pe jos pana la traseu indiferent de unde se pleaca. Se poate ajunge acolo dinspre Babarunca, pe culmea Bratocea sau de la cabana Ciucas. Noi am facut mai mult decat ancicipam pentru ca... am ales drumul cu afine!



***

TURNUL GOLIAT - 4B

Ne-au fost utile schita si descrierea de aici.

Generalitati:
  • traseu reamenajat pe spituri
  • in general asigurari suficiente
  • regrupari foarte comode
  • traseu interesant si dragut, desi destul de usor
  • intrarea NU este scrisa la baza

Intrarea: Conform schitei (si unor poze mai vechi, de la premiera), se intra pe o fisura in stanga hornului apoi se traverseaza orizontal 2-3 m pana in horn. Noi nu am gasit asigurari pe aceasta varianta (poate nu am cautat destul?). In schimb, am vazut asigurari pe varianta ce merge de jos vertical pana in horn. Primele 2 asigurari gasite se vad in poza. Daca nu stii unde sa le cauti, e posibil sa nu le vezi prea repede la fata locului.


Retragerea: Noi am coborat pe picioare, pe drumul indicat de sagetile din descriere. Este o coborare pe iarba,delicata si potential periculoasa. Poate mai bine este sa se faca 1-2 rapeluri (din varful turnului si eventual din regruparea intre l.c. 4 si 5).

***

Turnul Goliat asa cum se vede daca se urca dinspre Babarunca. Toata pajistea din poza este de fapt o mare intindere de tufe de afine. Mmm... :)


In cele din urma, mov pe maini si pe buze, reusim sa ajungem pe traseu.

Serban aproape de a doua regrupare.


Vedere din tunel spre partea cealalta a turnului.


Regrupare comoda, ca de altfel toate din acest traseu.


Baza la plecarea din tunel.


Serban inainte de unul din pasii de pe ultima lungime.


In timp ce astept sa-mi vina randul, ma distrez facand macro-uri cu spiturile vechi de la premiera. De, ce sa fac si eu daca nu am material mai bun de macrouri prin zona? :))


Umbra lui 'Goliat' - se poate distinge pe unde e tunelul.


Cam asa se vede de pe turn. :)


Inapoi la baza turnului... cu pofta de mancare. Or fi afinele bune, dar nu tin prea mult de foame.



Creasta Fotoreporterului (2B), Buila

Data: 21-22 august 2010
Participanti: Dana, Baza, Loria, Tibi si Clara
Traseu: Creasta Fotoreporterului (2B, 10 lc, V+), zona Cheile Cheii, Buila

Se anunta party restrans (ziua Loriei) la cabana Cheia. Perfect! Inca o zona de catarat de pe lista locurilor in care as vrea sa ajung. Plecam de vineri seara in ideea de a face un traseu sambata pana se aduna gasca... dar somnul in cort e atat de dulce incat nu reusim sa deschidem ochii inainte de pranz. Si atunci doar pentru a scoate izoprenele afara la umbra si a continua leneveala. Lumea apare tocmai cand noi gateam o supa, asa ca ne punem toti la masa cateva ore bune. Odihniti si cu burta plina, noi doi impreuna cu Loria si Tibi ne urnim din loc pana la cele mai apropiate trasee de escalada - timp in care Clara face o scurta plimbare pe un traseu marcat. Seara o petrecem in jurul primusului, la o cana cu vin.

Duminica dimineata: brain-storming. Lumea in general are chef de catarat. Pana si Clara, cea mai ne-cataratoare din grup, se lasa tentata cand vede ca am adus un ham in plus pentru ea. Deci chef avem, echipament avem exact cat trebuie pentru 5 persoane (semicorzile noastre si coarda lui Tibi). Mai ramane doar de gasit un traseu potrivit. In toate listele cu trasee din zona apare Creasta Fotoreporterului cotata 2B si cu multe lungimi de coarda, exact genul de traseu la care ne gandeam. Stabilim si echipele: Baza merge cu 2 secunzi (Loria si Clara) si eu si Tibi vom merge cap schimbat. Toate detaliile sunt puse la punct asa ca... hai sa ne distram :)

***

CREASTA FOTOREPORTERULUI - 2B

Generalitati:
  • traseu usor si destul de frumos
  • pitoane foarte putine si in general proaste (vreo 10 pitoane pe tot traseul)
  • in functie de posibilitatile si preferintele fiecaruia, pot fi utile anouri (de pus dupa cate un copac), nuci sau frienduri
  • gradul: V+ (pe ultima l.c.)
  • pe prima l.c. (in special) sunt niste zone friabile
  • in prima parte a traseului - multe posibilitati de retragere pe branite spre valcelul din dreapta
Folosim orientativ schita facuta de Liviu Enache (primita de la Silvia):


***

Echipa inainte de traseu, mai putin Baza - "fotoreporterul sef" care evident ne fotografiaza :)


Loria si Clara catarand.


La 'picnic' in regrupare.


Clara e al doilea secund, deci cand e randul meu sa merg cap apuc sa-i fac poze:)



Alta regrupare. Cand eram aici a trecut un trenulet pe langa noi - 4 persoane legate in aceeasi coarda si care mergeau concomitent.


Baza pe o crestuta draguta.


Baza :)


Loria, Clara si Tibi in regruparea "cuib" :)


Cata si Silvia sunt in peretele Livezii cu Mesteceni si ne fac poze. Multumim! :)


Catalin ne intreaba daca urmeaza sa facem rapel. Eu inca nu aveam idee despre ce vorbea el, dar urma sa aflu imediat :)


N-a fost asa greu pana la urma! Sunt spituri de rapel, dar merge si descatarat.


Baza isi asteapta secunzii sa-i asigure de sus. Loria isi pune mainile in cap cand vede ce urmeaza :)



Toata lumea ciorchine pe acest coltisor de stanca.


Tibi, ca secund, are mai mult de lucru decat mine... si prefera sa "inginereasca" un rapel.



Clara pe un peretel in penultima lungime.


Din nou Clara, in pasul traseului - in hornul de la sfarsitul ultimei lungimi


Pozam fiecare echipa. Aici - eu si Tibi.


Si aici - Baza cu Loria si cu Clara.


La adapostul unui copacel fotogenic :).


Poza de final. Loria cu ganduri culinare (toata ziua a vorbit de "pui la ceaun"!!!). In pom - tricolorul corzilor putin dezordonat :)



Nu mă Uita (3B) și Hornul din Peretele Coștilei (2B)

Data: 14-15 august 2010
Participanti: Dana si Baza
Traseu ziua 1: Nu Ma Uita (3B, 2 lc, VII-), peretele sudic al Coltului Galbinele (zona Costila)
Traseu ziua 2: Hornul din Peretele Costilei (2B, 5 lc, V) si continuare pe Creasta Costila-Galbinele

Si pentru acest weekend se anunta canicula, dar noi nu mai credem demult in prognoze. Hotaram sa mergem din nou sa ne cataram la Costila, asa ca vineri seara dupa munca o luam pe DN1 spre Busteni. Oricat ne-am stradui, nu reusim sa ajungem suficient de devreme pentru a incepe drumul prin padure pe lumina asa ca iarasi voi tresari la fiecare zgomot al padurii ca "daca e ursul"... Numai ca de data aceasta nu suntem singurii care pornesc la 9:30 seara de la caminul alpin. Fiind mai multi, ne permitem sa mergem mai incet si nu mai incercam sa batem recorduri de viteza ca saptamana trecuta :).

Sambata de dimineata, conform prognozei, caldura mare. Ne gandeam mai demult sa mergem in traseele care pornesc din valcelul secundar al Vaii Galbinele si am fost impulsionati si de un comentariu mai vechi de pe roclimbing in care se sugera ca aici se gasesc trasee interesante si abordabile. Pornim lenes spre Valea Galbinele cu gandul de a intra in "Nu Ma Uita" si apoi, in functie de vreme si timp, sa incercam "Rozalia". Gasim imediat intrarea in "Nu Ma Uita", un 3B de doua lungimi bine asigurat, dar in niciun caz banal. Cand am iesit din traseu ni s-a confirmat din nou ca prognoza de "canicula" nu are nici o legatura cu realitatea: tuna de mama-focului de am zis ca o sa inceapa potopul. Lenea de dimineata inca persista, si tunetele ofereau o scuza buna sa ne intoarcem la refugiu sa ne relaxam... Nu se mai punea problema de catarat, dar totusi am pornit sa exploram zona macar sa gasim intrarea in urmatorul traseu de pe lista - "Rozalia". Am gasit repede "Cocostarcul Albastru", dar "Rozalia" nu s-a lasat descoperita de data aceasta... auziem ca este scrisa la baza (nu ca "Rozalia", ci gresit ca fiind "Hornul Agatat"), asa ca am cautat orice fel de vopsea pe stanca la dreapta "Cocostarcului" - fara succes. Mai incercam alta data...

***

NU MA UITA - 3B

Generalitati:
  • traseu interesant, desi probabil putin frecventat
  • asigurari bune si suficiente
  • 2 l.c. de catarat + eventual o lungime scurta de iesire
  • l.c. 1 cam gradul VI/VI+, l.c. 2 macar VII-
  • pe lungimea a doua sunt cateva chestii friabile (de evitat cu grija)
Mai jos, privire de ansamblu a Coltului Galbinele. Traseele Midi si Nu Ma Uita se afla in peretele incercuit in poza.


Accesul: De la intersectia Vaii Galbinele cu Valcelul Secundar se poate observa triunghiul de stanca cu traseele Midi si Nu Ma Uita. Din acest punct, daca se priveste cu atentie, se observa scris "MIDI" cu vopsea alba pe stanca. Traseul Nu Ma Uita porneste imediat de langa Midi si este de asemenea scris la baza - dar scrisul nu poate fi observat decat cand se ajunge efectiv la baza traseului deoarece este 'ascuns dupa colt', dupa cum se observa si in poza din dreapta de mai jos. Linia traseului Nu Ma Uita este schitata cu rosu in poza din stanga.


Prima lungime: se pleaca pe un horn/fisura apoi se continua in sus cativa metri pe o panta de iarba, dupa care se traverseaza dreapta pe la baza peretelui pana se ajunge la regrupare (3 pitoane solide). Lungime are ~35m.


A doua lungime: Pitoanele conduc din regrupare in sus apoi urmeaza un traverseu stanga. De acolo traseul porneste in sus si usor dreapta si se prinde fisura clara care conduce la un copac unde se poate regrupa. Lungime are ~35m.


Iesirea: De la copac se merge spre stanga pe o scurta rampa de stanca cu braduti, dupa care se regrupeaza in poienita care apare pe partea dreapta. ~15m.


Retragerea: Din poienita noi am coborat spre stanga pe o poteca vaga spre valcelul secundar al Vaii Galbinele. Pana in Valea Galbinele se fac maxim 10 minute, dar atentie la pernitele instabile de iarba pe primii metri ai coborarii. Am observat ca din poienita exista si o poteca spre dreapta, dar nu am explorat sa vedem unde duce - posibil sa fie alta varianta de retragere.

***

Duminica dimineata iar avem parte de caldura mare. Baza vine cu ideea sa mergem in Hornul din Peretele Costilei si apoi pe creasta Costila-Galbinele. Incerc sa-mi inving fobia de a urca pe Valea Costilei (de altfel, una din vaile preferate ale lui Baza) si accept propunerea.

Hornul din Perete Costilei (2B) mi se pare ca aduce mai mult cu o vale decat cu un traseu de alpinism. Intr-adevar exista portiuni de catarat frumoase (hornuri, evident), dar care alterneaza cu portiuni mai linistite si usoare, uneori friabile. Pana am iesit din horn, s-a adeverit din nou ca prognoza de acasa nu are nimic de-a face cu vremea de la munte - eram atat de zgribulita incat mi-am pus geaca pe care am pastrat-o pe mine tot restul zilei.

De la iesirea din traseu, se traverseaza ~50m dreapta pe o terasa larga cu iarba si jnepeni si se ajunge intr-o regrupare din creasta Costila-Galbinele. Noi am continuat in sus pe Costila-Galbinele si ne-am retras pe Hornul Coamei - Valea Galbinele.

***

HORNUL DIN PERETELE COSTILEI - 2B

Generalitati:
  • 2B, 5 l.c.
  • asigurari suficiente (primii 40m nu au asigurari, dar e gradul II)
  • maxim cam gradul V
  • e un traseu interesant de combinat cu Costila-Galbinele
Se urca din firul Vaii Costilei pe niste fete friabile si putin delicate (gradul II) vizand intrarea in horn. Primul piton este exact unde incepe hornul, adica la ~40m de firul vaii. Pe urmatorii 15m mai sunt o clepsidra si 1-2 pitoane.

Se ajunge apoi la baza unui horn cu bolovan incastrat deasupra. Se poate iesi pe fata din stanga unde se gasesc 2 pitoane, apoi in sus si usor oblic dreapta spre bolovanul incastrat. Se poate trece direct peste bolovan (fara nici o asigurare) sau se pot asigura pitoanele din horn de sub bolovan si se parcurge iesirea din horn. Depasirea acestui bolovan este cea mai dificila parte a traseului. Posibil sa se poata aborda direct acest horn (?), dar noi nu am incercat aceasta varianta.

Urmatorii ~40m sunt pe teren usor, uneori cu pietre instabile si conduc la baza urmatorului horn. Hornul se urca direct, are asigurari multe, este usor (gradul III) si foarte frumos. Dupa horn mai urmeaza ~20m de traseu printr-o zona usoara dar friabila dupa care se iese in jnepeni.

In poza este primul horn cu bolovan incastrat. Am regrupat la cele 2 pitoane din stanga hornului, dar nu recomandam sa se regrupeze acolo deoarece urmatorii 4-5 metri sunt delicati (stanca friabila + vegetatie instabila) si nu au asigurari.


In sus se vede al doilea horn, aproape de iesirea din traseu.


Privind in jos din cel de-al doilea horn:



***

ATENȚIE !!!

Unele activități prezentate aici implică risc serios de accidentare gravă sau chiar fatală.

Este important de reținut că:
  • Abordarea anumitor trasee prezentate aici poate fi foarte diferită de cea obișnuită, un motiv foarte serios de a trata cu rezervă informațiile prezentate.
  • Condițiile în care un traseu se găsește (împreună cu riscurile asociate!) pot fi foarte diferite față de cum au fost ele găsite la un moment dat.

În consecință:
  • NU ne putem asuma nicio răspundere în caz că informațiile prezentate aici sunt greșite, inexacte sau depășite.
  • NU ne asumăm nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a oricăror materiale prezentate aici.
  • Folosirea oricăror informații sau idei prezentate aici se face integral pe propria răspundere.